Nitro

Rostopasca (Chelidonium majus L.)
---------------------------------
        Cunoscuta si sub denumirea populara de iarba de negi sau negelarita,
rostopasca este una dintre cele mai vechi plante medicinale utilizate in zona
noastra geografica. Denumirea ei stiintifica, care vine din limba greaca,
inseamna "iarba rindunicii" deoarece ea infloreste prima data la venirea
rindunicilor, iar a doua oara la plecarea lor.
        Este usor de recunoscut: in momentul in care se rupe o frunza sau
ramura, imediat musteste un suc galben, care in contact cu aerul devine
portocaliu, apoi brun-portocaliu. Este singura specie din flora tarii noastre
care are latex galben-portocaliu.
        Toate partile plantei contin alcaloizi din grupa naftofenantridinei:
chelidonina, homo si oxichelidonina, cheleritrina si sanguinarina; alcaloizi
din grupa berberinei si protobrberinei; alcaloizi din grupa protopinei;
cantitati mici de berberina si sparteina; rezine; ulei volatil; substante de
natura flavonoidica; saponozide etc. Deci o compozitie chimica extrem de
complexa.

        Chelidonina si homochelidonina au actiune asemanatoare morfinei,
inducind efecte narcotice si sedative, efecte deprimante ale miocardului si
ale centrilor nervosi superiori. Relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari,
in special coronarelor, iar asupra respiratiei alcaloizii au o actiune
stimulatoare. Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari.
Cheleritrina coboara presiunea arteriala si stimuleaza peristaltismul
intestinal si contractiile uterine.Chelidonina diminueaza tonus musculaturii
netede intestinale, uterine si bronhiale, avind actiune similara cu a
papaverinei, dar cu o toxicitate mai redusa decit a acesteia.
        Substantele active din planta prezinta si actiune antibiotica, iar dupa unele
cercetari mai recente si actiune antitumorala de tip colchicinic. Desi
cunoscuta si utilizata din antichitate si pina in prezent in formula
diferitelor ceaiuri medicinale sau produse farmaceutice pentru tratamentul
afectiunilor hepato-biliare, colecistopatii si in ciroza hepatica initiala,
utilizarea preparatelor din aceasta specie prezinta si riscuri terapeutice, in
special prin supradozare. Doza maxima pentru 24 ore este stabilita la 1 g
planta uscata. In caz de supradozare, simptomele toxice se manifesta prin
tulburari nervoase si digestive (greata, varsaturi, gastralgie, diaree),
hematurie, coma, moartea survenind prin paralizia centriilor respiratori. Atit
pulberea de planta, cit si latexul sunt foarte iritante pentru ochi.

Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor, cheliei (alopeciei),
ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor,
psoriazisului si fortifica parul.

Intoxicatii cu: metale

Radiu
~~~~~
Introdus in organism, toate sarurile sale cauzeaza maladia actinica.

Cupru
~~~~~
 Combinatiile cuprului sunt foarte toxice pentru corpul uman, iar 2-3 g
putund provoca moartea.

Crom
~~~~
Cromatii si dicroomatii provoaca o toxicitate superioara, care conduce la
cancer pulmonar, efecte alegice ale pieli (dermatoze, ulceroze), laringite,
tulburari gastrice etc.
        De altfel sarurile sale in starile de oxidare III si VI sunt toxice.

CrO3  - substanta declivescenta, usor solubila in apa, puternic oxidant;
Cr2(SO4)3 ;
Cr2S3 - se obtine pe cale uscata, deoarece se descompune hidrolitic.

Molibden
~~~~~~~~
Consumul ridicat de compisi de molibden duce la o intirziere a
cresterii si o pierdere corporala la animale, fiind dependent de raportul lui
cu cupru si de prezenta sulfatilor.

Mangan
~~~~~~
 Este putin toxic pentru pasari si mamifere, iar in intoxicatiile
cronice provoaca manifestari similare cu schizofrenia.

Mn2O7 - (sub 5øC cristalizeaza in cristale de culoare verde inchis);
HMnO4 - acid permanganatic (sol. apoasa);
Mn2O3 - (brun-negru, cu caracter amfoter)
MnO   - (cristale verzi, greu solubile in apa, caracter bazic)

             2-300øC        550-900øC        950-1100øC
        6MnO -------> 6MnO2 ---------> 3MnO3 ----------> 2Mn3O4
              +3O2            -3/2O2           -1/2O2

Indiu
~~~~~
 Nu este toxic pentru organismul uman, dar unii compusi stimuleaza cresterea parului.

Taliu
~~~~~
 Totin compusii taliului sunt toxici, iar in doze mari produc caderea parului.

Staniu
~~~~~~
Sunt foarte toxici pentru sistemul nervos.
SnH4;
Sn(CH3)4;
Sn(C2H5)4;

Stibiu
~~~~~~
 Orice combinatie solubila a stibiului este foarte toxica.

Sb(NO3)3; Sb(SO4)3 - substante cristaline, incolore, foarte higroscopice,
                     hidrolizeaza cu apa formind compusibazici greu solubili;
Sb(C6H5) - lichid incolor, fumegator, spontan inflamabil in aer.
Sb2O5 - pulbere galbena, cu caracter amfoter, solubila in acizi.

Poloniu
~~~~~~~

 Este toxic pentru organismul uman si animal; introdus in organism
provoaca efecte radiochimice ca urmare a iradierii locale.

Vanadiu
~~~~~~~

 Este relativ toxic, la doze peste 4,5 mg pe zi produce scaderea cresterii.

VOCl3 - oxiclorura de vanadiu;

                        2VOCl3 + 3H2O ---> V2O5 + 6HCl

                        V2O5 + 6NaOH ---> 2Na3VO4 + 3H2O
VO2NO3; VO(NO3)3;
V2S5;

Cadmiu
~~~~~~

 Toti compusii sai sunt foarte toxici pentru organismul animal si uman.

Mercur
~~~~~~
 Intoxicatiile cu Hg provoaca inflamarea si ulcerarea gingiilor,
mucoaselor bucale, caderea dintilor etc.
        In special vaporii de Hg sunt extrem de toxici.

Aluminiu
~~~~~~~~

 Nu are efecte toxice, insa in cantitati mari sarurile sale pot
provoca iritatii gastrointestinale, iar inhalarea sarurilor de Al poate duce la
dermite de contact si astm bronsic.

Argint
~~~~~~
 Nu este toxic, insa absorbtia sa prin piele provoaca "arginina".

1)Pentru obtinerea unei mari cantitati de caldura, se poate utilaza un amestec
  de Peroxid de Ba cu pulbere de Al, obtinind un compus foarte inflababil.
2)Ca substantele explozive sa capete o forta de suflu cit mai mare ele trebuie
  comprimate in tuburi de plastic, hirtie, metal etc.
3)Pentru o putere de penetrare cit mai mare, in tuburile cu explozivi se pot
  indoduce materiale brizante.

                     ______________________
                    | ##### brizanti ######|
                    |  ____________________|
                    | |  Exploziv         _|
                    | |***************** | |____ capsa de detonare.
                    | |***************** |_|
                    | |____________________|
                    | ##### brizanti ######|
                    |______________________|

4) 1g C consuma 2,0 l O2 la temperatura camerei
   1g Mg - / -  0,5 l O2  - / -
   1g Fe - / -  0,3 l O2  - / -  (3Fe +2O2 -->Fe3O4;   dH = -276 kcal)

Galben de anilina
~~~~~~~~~~~~~~~~~
          _____                 _____
        /       \\             /       \\
       <    ()   > - N = N - <    ()   > - NH2  p-amino-azo-benzen
        \\ _____ /             \\ _____ /

        Se prepara prin diazotarea anilinei cu acid azotos, care se obtine din
azotit de sodiu si un acid mineral:

                                           + -      -
   C6H5-NH2  +  NaNO2  +  2HCl ---> [C6H5-N  - N]Cl   +  NaCl  +  2H2O
                                             -
sarea de diazoniu rezultata reactioneaza cu un exces de anilina si rezulta
diazo-amino-benzen:

               + -     -             -HCl
        [C6H5-N  - N]Cl  + H2N-C6H6  ----> C6H5-N = N-NH-C6H5
                 -

Diazo-amino-benzenul izomerizeaza usor prin transpozitie moleculara dind
p-amino-azo-benzenul:

                C6H5-N = N-NH-C6H5 ---> C6H5-N = N-C6H4-NH2

        Se prezinta sub forme de cristale galbene, care se topesc la 127øC
Se intrebuinteaza la colorarea grasimilor.

Oxid cobaltos
~~~~~~~~~~~~~
CoO
        Se prepara prin calcinarea hidroxidului cobaltos:

                        Co(OH)2 ---> CoO  +  H2O

        Este o pulbere cenusie care se dizolva in sticla topita, careia'i da
culoarea albastra

Aliaje cu wolfram
~~~~~~~~~~~~~~~~~

In afara de 'ferowolfram' (pina la 80% W, in rest Fe) cel
mai important aliaj binar al wolframului, se cunosc numeroase aliaje cu adaos
de wolfram. Printre acestea un loc important il ocupa otelurile aliate cu
wolfram, carora le confera proprietatea de a-si mentine rezistenta mecanica si
duritatea la temperaturi relativ inalte. Astfel de oteluri se folosesc la
elaborarea cutitelor de taiat metale la viteze mari, la fabricarea otelurilor
pentru constructii, a otelurilor refractare, ori a magnetilor permanenti.
        Deosebit de importante sunt aliajele de tip 'stellit', pe baza de
carburi de wolfram, cobalt si crom, materiale metaloceramice extrem de dure,
utilizate la fabricarea sculelor aschietoare, a filierelor si a capetelor de
foraj, cum sunt aliajele 'widia'.

Aliaje cu molibden
~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cel mai important aliaj binar este 'feromolibdenul'
(pina la 90% Mo in rest Fe). De obicei, molibdenul se foloseste ca adaosuri
mici in celelalte aliaje metalice. Astfel, adaosuri de numai 0,15-0,8% Mo
imbunatatesc sustantial calitatea otelurilor nichel, crom sau crom, nichel,
carora le maresc rezistenta mecanica si la coroziune, iar celor de W-Cr le
maresc forta coercitiva. Aliajele Fe-Mo cu 14-24% Mo si fara carbon au
proprietati magnetice superioare, iar cele de tip Mo-Ta inlocuiesc platina
in laboratoare.

Aliaje cu crom
~~~~~~~~~~~~~~

Cromul formeaza numeroase aliaje binare cu celelalte metale,
dintre ele 'ferocromul' (cu 80% Cr, rest Fe) fiind cel mai important. In prezent
, cromul a devenit unul din componentii cei mai importanti ai aliajelor de
fier, fara de care nu s-ar putea realiza oteluri de constructie de inalta
rezistenta, oteluri antiacide, inoxidabile, termostabile, refractare, precum
si pentru scule, inclusiv a cele de taiere rapida.
        Dintre acestea se remarca aliajele denumite 'stellit', de tip
W-Co-Cr-C cu 15-35% Cr, utilizate la confectionarea sculelor de aschiere,
aliajele 'nicrom' de tip Ni-Cr, folosite ca sirme de rezistenta pentru
dispozitive de incalzire, si a otelurilor magnetice cu 3,5% Cr. Aliajele de
tipul Cr-Ni-Fe-Mn cu 15% Cr se utilizeaza la confectionarea elementelor de
incalzire a cuptoarelor electrice, iar cele de tipul Ni-Cr-Mo-Fe aliate cu W
si Si, cu proprietati anticorosive,impotriva actiunii agresive a acizilor
clorhidric si sulfuric.
        Un adaos de 0,3% Cr in bronzuri si alame le imbunatateste
proprietatile anticorosive si antifrictiune. Aliajele Cu-Cr se utilizeaza la
fabricarea vablurilor pentru troleibuze, contacte electrice etc., iar cele de
platina cu 3% Cr, la fabricarea sitelor cataliztoare utilizate la oxidarea
amoniacului. Numeroase aliaje antimagnetice contin 17,5-26% Cr alaturi de
4-22% Ni, 2-10% Mn, 1-1,5% Si, 0,08-0,25% C in rest Fe.

Cianura de sodiu
~~~~~~~~~~~~~~~~
NaCN
        Se obtine industrial, incalzind intr-un curent de amoniac sodiu
metalic si carbune de lemn.
        La 300øC se obtine amidura de sodiu, la 400-600øC cianamida de sodiu
si la 700-800øC cianura de sodiu:

                    -H2               -2H2
        2NH3 + 2Na ------> 2NaNH2 + C ------> Na2CN2 + C ------> 2NaCN
                    300øC              600øC              800øC

Cianul
~~~~~~
NC-CN -dician

        Este nitrilul acidului oxalic. Se obtine di cianura de Na si sulfat de
Cu, care da cianura cuprica, fiind nestabila se descompune in cian si cianura
cuproasa:

                        2Cu(CN)2  ---> NC-CN + 2CuCN
                         cianura
                         cuprica

Se poate prepara prin descompunerea oxalatului de amoniu:

                                 _
                COONH4         C = N
                |       -----> |       + 2H2O
                COONH4         C = N
                                 -
Este un gaz toxic cu miros neplacut, puternic, solubil in apa