Nitro

Tulichina (Daphne mezereum L.)
------------------------------
        Cunoscuta si sub numele de "liliac de munte", Tulichina este un
subarbust raspindit in special in zona coniferelor. Inainte de aparitia
frunzelor se formeaza florile de culoare roz-liliachie si foarte placut
parfumate. Infloreste primavara foarte de vreme, cind mai exista inca petice
de zapada. Fructele, la inceput verzi, se coloreaza in rosu.

        Atit fructele cit si scoarta de Tulichina sunt  toxice datorita unor
substante active pe care le contin: dafnoziduldafnoretina, umbeliferona, o
arezina iritanta cu proprietati vezicante. In medicina empirica se utilizeaza
diferite preparate obtinute din scoarta subarbustului in dermatoze greu
vindecabile, in dureri reumatice, ca revulsiv, in dureri de cap si de dinti
sau ca insecticid. Aceste utilizari au fost parasite datorita toxicitatii si
iritarii tegumentelor pe care se aplica preparatele din aceasta planta.

        Intoxicatiile se amnifesta prin midriaza, inflamatia cavitatii bucale
si tulburari digestive manifestate prin colici puternice, scaune violente,
insotite de melena, convulsii, tulburari respiratorii si circulatorii.

Rosu-para
~~~~~~~~~
        Se obtine prin cuplarea p-nitro-anilinei diazotate cu b-naftol:

                                        OH
                       ____             |____
                     /      \\          //    \\\\
                O2N-<        >-N = N -<        >
                     \\ ____ /          \\ ____ /
                                         ----
                                       /      \\
                                      <        >
                                       \\\\____//

Este un colorant azoic de developare, coloranti ce sunt sintetizati direct pe
fibra in timpul vopsirii. Pentru vopsire, firele de bumbac se imbiba intr-o
solutie de b-naftol si dupa uscare se introduc intr-o solutie racita cu gheata
de p-nitro-anilina diazotata.
        Este un colorant rosu.

Aliaje de aur si argint
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 Argintul formeaza aliaje tip solutii solide cu aurul
si paladiul, aliaje cu eutenitic si bismut, plumb, rodiu, cupru, taliu, si
aliaje tip combinatii intermetalice cu celelalte elemente (Li, Be, Mg, Zn, Cd,
Sn, Sb, Zr etc.). Aliajele de tip Ag-Sn-Al, se utilizeaza ca rezistente
electrice, cele de tip Ag-Mn-Al , denumite silimanal, la confectionarea de
magneti permanenti, iar aliajele de tip Ag-Sn-Pb, Ag-Cd-Sn, Ag-Sn-Cu-Zn se
folosesc in tehnica dentara.
        Aurul formeaza aliaje binare de tip solutii cu argintul, cuprul,
nichelul, paladiul si platina. Cu celelalte metale (Na, K, Al, In, Sn, Pb, Bi
, Zn, Cd), aurul formeaza compusi intermediari.
        Aliajele de Au-Ag se folosesc la confectionarea contactelor electrice
si in telefonie, iar cele de tip Au-Pt-Cu in tehnica dentara. Aurul are o
larga utilizare in tehnica bijuteriilor, prin aliere cu Cu si Ag.
De exemplu aurul de 15 carate contine:58% Au, 14 -28% Cu, 4-28% Ag, iar aurul
de 18 carate: 75% Au, 10-20% Ag, 5-15% Cu. Aliajul Au-Pd cu 10-20% Pd se
numeste rotanium.

Steregoaia (Veratrum album L.)
------------------------------
        Numita popular si steregoaie sau strigoae, este o planta care creste
frecvent in pasunile, finetele, poienile umede din zona de deal, dar in
special la munte.
        Planta este usor de recunoscut prin portul ei inalt (0,5 - 1,75 m),
prin frunzele mari de 30 cm, de forma eliptica, cu nervuri arcuate, in primii
ani sub forma de rozete bazale, fara tulpini florifere. Dupa 2-3 ani, se
dezvolta o tulpina florifera inalta, cu flori albe-verzui dispuse sub forma de
raceme bogate in virful tulpinilor. Infloreste in lunile iulie-august.
        Intreaga planta, dar in special rizomii si radacinile, contine
numerosi glucoalcaloizi (rubijervina, jervina, germina, protoverina A etc.),
acid veratric si chelidonic, rezine, substante triterpenice etc. In trecut,
preparatele farmaceutice din aceasta planta se utilizau in reumatism, guta,
ca sedativ in afectiunile nervoase sau ca hipotensiv. Datorita faptului ca
actiunea hipotensiva este foarte apropiata de cea toxica s-a renuntat la
utilizarea preparatelor din aceasta specie.

        Intoxicatiile se manifesta prin senzatie de arsura a cailor digestive
superioare, apoi senzatie de anestezie, salivatie, setem varsaturi, dureri
abdominale. Urmeaza tremuraturi necontrolabile, prurit (mincarimi), senzatie
de frig, astenie musculara. In scurt timp se instaleaza hipotensiunea,
dispneea, bradipneea, colapsul grav, paralizia cardiaca si respiratorie,
moartea.

Albastru acid de crom 2K
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Vopseste lina in portocaliu, iar dupa cromare in albastru:

                OH            OH    NHCOCH3
                |             |     |
              /   \\ -N = N- // \\  /   \\
             |     |       |    ||     |
             |     |       |    ||     |
              \\   /       / \\\\ /  \\  // \\
                |     HO3S               SO3H
                Cl

Aliaje de zinc
~~~~~~~~~~~~~~

Cu toate ca zincul poate forma numeroase aliaje binare cu
diferite elemente, cele mai importante sunt alamele (Cu-Zn) si aliajele de tip
Cu-Zn-Ni. Dupa modul de utilizare aliajele de zinc se clasifica in:
        -aliaje de lagare, cele mai cunoscute apartinind sistemului Zn-Al-Cu,
uneori cu Pb si Sb;
        -aliaje pentru lipit, avind compozitia: 55% Sn, 25% Zn, 20% Cd, sau
63% Sn, 33% Zn, 1% Al;
        -aliaje pentru turnare sub presiune, care sunt de tipul Zn-Sn-Cu sau
Zn-Al-Cu. Pentru confectionarea monedelor se folosesc aliaje dure si
rezistente la coroziune cu 1,2% Pb, 0,1% Cd, 0,1% Al, 0,01%Mg in rest Zn.