Intoxicatii cu: metale

Radiu
~~~~~
Introdus in organism, toate sarurile sale cauzeaza maladia actinica.

Cupru
~~~~~
 Combinatiile cuprului sunt foarte toxice pentru corpul uman, iar 2-3 g
putund provoca moartea.

Crom
~~~~
Cromatii si dicroomatii provoaca o toxicitate superioara, care conduce la
cancer pulmonar, efecte alegice ale pieli (dermatoze, ulceroze), laringite,
tulburari gastrice etc.
        De altfel sarurile sale in starile de oxidare III si VI sunt toxice.

CrO3  - substanta declivescenta, usor solubila in apa, puternic oxidant;
Cr2(SO4)3 ;
Cr2S3 - se obtine pe cale uscata, deoarece se descompune hidrolitic.

Molibden
~~~~~~~~
Consumul ridicat de compisi de molibden duce la o intirziere a
cresterii si o pierdere corporala la animale, fiind dependent de raportul lui
cu cupru si de prezenta sulfatilor.

Mangan
~~~~~~
 Este putin toxic pentru pasari si mamifere, iar in intoxicatiile
cronice provoaca manifestari similare cu schizofrenia.

Mn2O7 - (sub 5øC cristalizeaza in cristale de culoare verde inchis);
HMnO4 - acid permanganatic (sol. apoasa);
Mn2O3 - (brun-negru, cu caracter amfoter)
MnO   - (cristale verzi, greu solubile in apa, caracter bazic)

             2-300øC        550-900øC        950-1100øC
        6MnO -------> 6MnO2 ---------> 3MnO3 ----------> 2Mn3O4
              +3O2            -3/2O2           -1/2O2

Indiu
~~~~~
 Nu este toxic pentru organismul uman, dar unii compusi stimuleaza cresterea parului.

Taliu
~~~~~
 Totin compusii taliului sunt toxici, iar in doze mari produc caderea parului.

Staniu
~~~~~~
Sunt foarte toxici pentru sistemul nervos.
SnH4;
Sn(CH3)4;
Sn(C2H5)4;

Stibiu
~~~~~~
 Orice combinatie solubila a stibiului este foarte toxica.

Sb(NO3)3; Sb(SO4)3 - substante cristaline, incolore, foarte higroscopice,
                     hidrolizeaza cu apa formind compusibazici greu solubili;
Sb(C6H5) - lichid incolor, fumegator, spontan inflamabil in aer.
Sb2O5 - pulbere galbena, cu caracter amfoter, solubila in acizi.

Poloniu
~~~~~~~

 Este toxic pentru organismul uman si animal; introdus in organism
provoaca efecte radiochimice ca urmare a iradierii locale.

Vanadiu
~~~~~~~

 Este relativ toxic, la doze peste 4,5 mg pe zi produce scaderea cresterii.

VOCl3 - oxiclorura de vanadiu;

                        2VOCl3 + 3H2O ---> V2O5 + 6HCl

                        V2O5 + 6NaOH ---> 2Na3VO4 + 3H2O
VO2NO3; VO(NO3)3;
V2S5;

Cadmiu
~~~~~~

 Toti compusii sai sunt foarte toxici pentru organismul animal si uman.

Mercur
~~~~~~
 Intoxicatiile cu Hg provoaca inflamarea si ulcerarea gingiilor,
mucoaselor bucale, caderea dintilor etc.
        In special vaporii de Hg sunt extrem de toxici.

Aluminiu
~~~~~~~~

 Nu are efecte toxice, insa in cantitati mari sarurile sale pot
provoca iritatii gastrointestinale, iar inhalarea sarurilor de Al poate duce la
dermite de contact si astm bronsic.

Argint
~~~~~~
 Nu este toxic, insa absorbtia sa prin piele provoaca "arginina".

Explozivi de initiere
---------------------
        Explozivi primari
        ~~~~~~~~~~~~~~~~~
         Detoneaza usor la incalzire, flacara, soc sau frecare;
          Fulminat de Mercur Hg(CNO)2 si azotura de Pb Pb(N2)3 sau azida de Pb Pb(N3)2.

        Explozivi secundari
        ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
         Detoneanza sub actiunea undei de soc a explozivilor primari
                -trotilul C7H5(NO2)3
                -tetrilul C6H2(NO2)4NCH3
                -hexogenul C3H6N6O6
                -pentrita C6H8(ONO2)4

         *Nota: Fulminatul de Hg se introduce in tuburi de Cu
                Azida de Pb se introduce in tuburi de Al !

Aliaje cu St, Pb, Sb, Bi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 

Metalele de tip p din grupele
IVA-VA au o mare capacitate de a forma aliaje cu puncte de topire joase,
aliaje antifrictiune pentru lagare (cuzineti) si aliaje tipografice. Staniul
se remarca si prin faptul ca este componentul principal de aliere al aliajelor
pe baza de cupru, cunoscute sub denumirea de bronzuri. Totodata ele se mai
introduce , in cantitati pina la 1,0%, ca adaos de aliere al unor alame, spre
a le marii rezistenta la coroziune. Aliajele de plumb si stibiu se mai
utilizeaza si la fabricarea unor ornamente, robinete si monezi. Aliajele de
Pb-Sb stau la baza fabricarii placilor pentru acumulatoare, a blindajelor
pentru protectia cablurilor electrice si altele.
        Aliajele de Pb-St cu 90% Sn se folosesc pentru lipirea moale
(210-250øC).
        Aceste metale intra in compozitia aliajelor antifrictiune pentru
lagare, denumite aliaje 'babbit'. Dintre ele, cele mai apreciate sunt aliajele
babbit pe baza de St-Sb cu 10-12% Sn si adaos de 5,5-6,5% Cu. Alte tipuri de
aliaje babbit au ca baza sistemul Sb-Sn-Pb cu 0,7% Cu. Alteori se folosesc
babbite Pb-Sb cu pina la 0,25% Sb, cu 0,75-1,1% Ca si 0,67-0,95% Na. Pentru
imbunatatirea proprietatiilor de antifrictiune se adauga, acestor sisteme,
elemente ca : As, Cd, Ni, P si altele.
        In ultimul timp au capatat o deosebita insemnatate tehnica aliajele de
tip Al-Ca, Al-Ni, Al-Fe, Al-Si, precum si cele pe baza de zinc si cadmiu cu
adaosuri de Al, Cu, Ni, Mg etc. Ele sunt usoare si se disting prin rezistenta
mare si capacitate de a rezista la solicitari, precum si prin tendinta redusa
de autoincalzire in timpul lucrului.
        Aliajele usor fuzibile, folosite ca sigurante de protectie, in special
contra incendiilor, sunt construite pe baza sistemului Sn-Bi cu continut de
plumb sau cadmiu, alteori sistemul Sn-Bi-Pb cu adaos de cadmiu sau mercur,
denumite 'aliaje Wood' (50% Bi, 25% Pb, 12,5% Sn, 12,5% Cd) sau 'aliaje
Lipowitz' (50% Bi, 26,7% Pb, 13,3% Sn, 10% Cd).
        Pentru caractere de litere se folosesc aliaje tipografice de tip
Pb-Sn-Sb, uneori cu 1,5% Bi care mareste fluiditatea lor in stare lichida si
durata de serviciu.

Azide
-----                                                             _
        Sunt compusi ionici, continindanionul triatomic de azida, N 3 fiind
saruri ale acidului azothidric, HN3.
        Azidele metalelor grele in stare uscata explodeaza prin soc sau la
incalzire.
        Cr(N3)3, Fe(N3)3, Ni(N3)2, NI3ùNH3, AgN3, Cd(N3)2, Hg(N3)2,
        Pb(N3)2, Co(N3)2

        Azida de Plumb
        ~~~~~~~~~~~~~~
        Pb(N3)2 - Este intrebuintata la umplerea capselor de detonatie, in
locul fulminatului de mercur.

Mercurul rosu este un exploziv de inalt randament care nu explodeaza in mod obisnuit si apartine laboratoarelor din Los Alamos. Este folosit ca materia de detonatie pentru o “mini bomba cu neutroni” de marimea unei mingi de baseball. Minibomba foloseste un amestec in parti egale de deuteriu ( hidrogen greu ) si tritiu ( izotop greu, radioactiv al hidrogenului ), ai carui nuclei se contopesc in anumite conditii de comprimare si incalzire. Bomba in chestiune este “curata” prin absenta totala a radioactivitatii in reactiile de fuziune, caci produsele ei sunt neutronii. Mercurul rosu da mai multa energie pe kilogram decât explozivele conventionale, dar nu explodeaza de modul conventional ( cu fum si unda expansiva ), ci detonând atinge o temperatura atât de inalta ca provoaca o presiune capabila sa “aprinda” hidrogenul greu, producând atunci fuziune pura.
La origine, mercurul rosu – a carei formula chimica este Hg2Sb2O7 – este un oxid de mercur cu antimoniu. Astazi mercurul rosu se fabrica in Rusia amestecând material nuclear special in cantitati foarte mici cu mercur rosu normal, care apoi se bombardeaza cu un fascicul de particule rapide. Noua substanta, in care mercurul si antimoniul se comporta ca un unic atom, este foarte comprimata si pregatita pentru a se transforma in detonator pentru explozia de fuziune. Pagubele cauzate prin explozie vor fi minime inauntrul unei cladirii. Fara indoiala insa masacrul uman ar fi catastrofal…ploaia neutronica ar reactiona cu anumite elemente din mediu, sol, cladiri, ca sodiul si fierul, si prin absorbirea neutronilor s-ar converti in substante radioactive.
Toretic puterea de distrugere a unei Minibombe cu Neutroni este de doua megatone si unda expansiva a exploziei aeriene a acestui dispozitiv combinata cu propriul reflex de la pamânt ar distruge tot ce ar intâlni pe o raza intre 13-21 km. din punctul zero.
Pretul pentru un kilogram de mercur rosu poate ajunge la peste 500 de mii de $ .
In mod oficial nu exista nici o confirmare reala despre existenta fizica a acestui tip de mercur sau de fabricarea lui insa am observat ca totusi ar exista o posibilitate pentru verificarea existentei acestei substante. Si nu numai asta dar conform unor stiri recente se pare ca Romania detine importante cantitati de mercur rosu despre care nu se mai stie nimic. Unde au ajuns, cine le’a preluat , care au fost rezultatele testelor, unde este acum acel mercur rosu … etc. De unde stiu asta ? De aici: Mercur Rosu in Valoare de 1 Milion de Euro scos la vanzare in Orastie

ENG:

What is red mercury?

David Adam
Thursday September 30, 2004
The Guardian

The only thing we can be sure of is that it’s a ripping yarn. Rumours that Soviet nuclear experts had produced a mysterious explosive material with unimaginable destructive power first circulated in the 1970s, and despite several official investigations and subsequent denials the story refuses to die. The near-mythical compound cropped up again on Sunday, when the News of the World claimed it had foiled a terrorist plot to buy red mercury as material for a dirty bomb. Depending on who you believe, red mercury is either an elaborate hoax, a codename for nuclear material smuggled through the former iron curtain, or a terrifying new trigger for a handheld hydrogen bomb. What it isn’t, according to the speculation and hearsay that makes up the scientific literature on the subject, is any use for a dirty bomb (one that scatters radioactive material).

“Nobody would dream of getting that stuff for a dirty bomb,” says Frank Barnaby, a nuclear physicist who worked at the Atomic Weapons Establishment at Aldermaston in the 1950s. “For a terrorist it would offer no significant advantages over an ordinary high explosive or, if they wanted a dirty bomb, a radioactive source. To go to the trouble of spending huge amounts of money on red mercury makes no sense at all.”

Particularly so if all you get for the News of the World’s reported price of £300,000 a kilo is mercury dyed red with nail varnish, which, according to a 1994 investigation by the Russian prosecutor-general’s office, is what was in the “red mercury” sold by Russian conmen throughout Europe and the Middle East after the collapse of the Soviet Union.

Others, including Sam Cohen, the inventor of the neutron bomb, disagree, and Barnaby says there is evidence that the Soviets churned out vast quantities of mercury antimony oxide, the intermediate – and equally elusive - compound from which red mercury is supposedly produced by placing it inside a nuclear reactor. “There’s no doubt that they made a large amount of that stuff. I’ve talked to chemists who have analysed it in East Germany,” he says. “But what they did with it is a mystery.”

Some say the intermediate compound can multiply the yield of explosions and that it was used inside conventional Soviet nuclear weapons or as a rocket fuel additive. Others say the compound was irradi ated in the core of nuclear reactors to produce pure red mercury, capable of exploding with enough heat and pressure to act as a trigger inside a briefcase-sized fusion bomb.

The International Atomic Energy Authority in Vienna takes a different view. “Red mercury doesn’t exist,” a spokesman says. “The whole thing is a bunch of malarkey.”

Azotura de Taliu
~~~~~~~~~~~~~~~~
Tl2N
        Se prezinta sub forma unei substante solide, de culoare neagra, foarte
instabila. Prin lovire sau in contact cu apa ori cu acizi diluati explodeaza.

Azotura de Cupru
~~~~~~~~~~~~~~~~
Cu3N
        Este stabila in aer la temperatura camerei, insa la 300øC se
descompune cu "lumina", in azot si cupru.

Azotura de Bismut si Argint
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
BiN, Ag3N
        Sunt foarte instabile, iar prin incalzire explodeaza violent. Pot
exploda si prin iradiere sau frecare chiar sub apa, fiind mai exploziva
decit azida de Ag sau azotura de Hg.

Azotura de mercur
~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hg3N2
        In stare uscata este extrem de exploziva.

        Obtinerea azoturilor ( Retete explozivi )
        ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
        -Nitrurarea cu N2, se aplica in vederea obtinerii de azoturi de mare
puritate, la metalele care se combina direct cu N la temperaturi controlate:

                     b     700-1600øC
                aM + - N2 <----------> MaNb
                     2
        -Nitrurarea cu amoniac gazos se realizeaza la temperaturi de 700-800øC
in cazul pulberilor de metale care nu reactioneaza direct cu azotul, cum sunt
cele din grupa Cromului si triada Fierului.

                           700-800øC
                2nM + 2NH3 ---------> 2MnN + 3H2

        -(in cazul metalelor care pot genera mai multe tipuri de azoturi,
pentru obtinerea unui anumit tip se utilizeaza un amestec de amoniac cu H2
intr-un raport bine determinat la anumite presiuni si temperaturi).

Peroxizii
---------
Tetraoxidul de Ruteniu si Osmiu
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
OsO4; RuO4
        In contactul direct cu alcoolul etilic explodeaza, iar in contact cu
pielea apre o reactie de oxidare ce se manifesta prin inegrirea tesuturilor.

Peroxizi alcalini
~~~~~~~~~~~~~~~~~
        Li2O2 - culoare alba ;  temperatura de topire 198øC
        Na2O2 - culoare galbena;temperatura de topire 460øC
        Cs2O2 - culoare galbena;temperatura de topire 594øC
             (ultimi doi se descompun cu degajare de O)

                              tøC
                        X2O2 ----->X2O + 1/2 O2

Peroxizii de Li si Na sunt stabili in aer.
Sunt agenti oxidanti foarte puternici, atit in solutii cit si in stare uscata.
Reactiile de oxidare in contact cu Sulful, Carbunele, pulberea de Al, celuloza
etc., sunt insotite de flacara, iar in anumite conditii cu explozie.

Peroxizi tranzitionali
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
        Cuprul (I), argintul (I) si mecurul (I) genereaza peroxizii de tipul
X2O2, foarte nestabili, care la incalzire se descompun cu explozie.
        Nichel (II) si mercur (II) dau peroxizi de tipul XO2;
(Peroxidul de Hg a-HgO2 -galben; b-HgO2 rosu). Sunt nestabili, iar prin
frecare sau incalzire se descompun cu explozie.

        Obtinerea peroxizilor
        ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
        -Li2O2 , rezulta prin actiunea apei oxigenate asupra unei solutii
saturate de Hidroxid de Li la 95øC. Lucrind la temperatura camerei, in mediu
de alcool, se separa cristale mici incolore de Li2O2ùH2O2ù3H2O
        -Na2O2 , industrial se obtine prin oxidarea sodiului in aer uscat, in
vase de Al.

Amalgame
--------
        Reprezinta un caz aparte de aliaje ale metelelor cu mercurul. Ele pot
fi constituite din solutii lichide, solutii solide, compusi intermetalici sau
amestecuri eterogene de compusi intermetalici in solutii de Hg.
        Amalgamele se produc prin simplu contact al metalelor cu mercurul la
rece:
        -metale alcaline
        -alcalino-pamintoase
        -Aur, Argint, Platina, Cupru

sau la anumite temperaturi:
        -Aluminiu
        -Paladiu

Formarea lor are loc cu degajare de caldura, mai ales a celor cu metalele
alcaline. In numeroase cazuri, in cadrul unui sistem M-Hg rezulta o suita de
compusi intermetalici.
  Ex:
  --
In cazul amalgamului de Na, au fost identificati compusii :
        NaHg6, NaHg4, Na3Hg2
        NaHg, Na5Hg2, Na3Hg
        Na7Hg8, NaHg2;
Amalgamele cu continut mic de metal strain sunt lichide, air cele cu
continut mare sunt solide, uneori cristalizate. Prin incalzire, amalgamele se
descompun in elemente, iar cele ale metalelor alcaline sau cu Al sunt usor
alterabile in aer sau in apa.
        Depuse pe suprafata metalelor rezistente fata de agenti chimici,
acestea devin active. Al descompune apa la rece cu degajare de O2, explicatia
fiind datorata faptului ca amalgamele indeparteaza pelicula protectoare si
aderenta de oxid.
        Amalgamele de Plutoniu sunt piroforice.

Sublimatul corosiv
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
HgCl2 - Clorura mercurica

Obtinere:

1).    Incalzind sulfat mercuric si clorura de Na:

                        HgSO4  +  2NaCl ---> HgCl2  +  Na2SO4

2).    Din oxid mercuric si acid clorhidric:

                        HgO  +  2HCl ---> HgCl2  +  H2O

3).    Prin trecerea unui curent de clor peste mercur metalic:

                        Hg  +  Cl2 ---> HgCl2

        Este o substanta cristalizata in prisme rombice, de culoare alba, care
se dizolva in apa, mai ales la cald.
        Foarte toxica.

Fulminatul de mercur
--------------------
        Se obtine dizolvind mercur intr-un amestec de Acid azotic si alcool
etilic - C2H5OH.
Este o substanta foarte instabila, care detoneaza la soc sau prin incalzire si
care se intrebuinteaza pentru fabricarea detonatoarelor si amorselor la
percutie.
        2HNO3 + Hg + C2H5-OH ----> Hg(CNO)2ù1/2 H2O + 7/2 H2O +1/2O2