Nitro

Zirna (Solanum nigrum L.) ————————–
Are numeroase denumiri populare foarte sugestive: moartea porcilor,strugur cainesc, umbra noptii, bolinzele etc. Mai are si o ruda apropiata,denumita de unii tot Zirna sau Lasnicior (Solanum dulcamara L.), la caretrebuie sa adaugam si specia Solanum laciniatum Ait., Zirna australiana,planta exclusiv de cultura. Au compozitie chimica si simptome toxiceapropiate.
Prima dintre aceste specii (Solanum nigrum) este o planta erbacee cutulpina dreapta, de 15-50 cm, de culoare verziu intunecata. Are frunzeleaproape triunghiulare. Florile sunt de culoare alba si sunt asezate ineflorescente umbeliforme. Staminele au filamente scurte si antere galbene.Fructele, sferice, cu un diametru de 8-10 mm, sunt la inceput verziu, iar lamaturitate negre-lucioase. Lasniciorul (Solanum dulcamara) este un semiarbust cu tulpinaagatatoare, lunga de 1-3 m, frunzele lanceolate sau alungit ovale, maruntparoase pe ambele fete, foarte rar glabre (fara perisori). Inflorescentelesunt cimoase, extraaxilare cu 6-25 flori de culoare violeta. Fructele sunt deculoare rosie, foarte rar verde-galbuie, lucioase, ovoidale sau eliosoidale. Zirna australiana se cultiva exclusiv pentru industria farmaceutica. Toate cele trei specii contin glucoalcaoizi cu structura steroidicaintre care solanina, solasodina, solamargina, solanigrina, etc. In caz de intoxicatii, principalele simptome se manifesta prin greata,voma, dilatarea pupilei, halucinatii vizuale, transpiratie si diureza crescuta,tulburari ale sistemului nervos central. Urmeaza paralizia si tulburarirespiratorii, adinamie, colaps, moarte.

�

Virnantul (Ruta graveolens L.)
------------------------------
        Cunoscuta si sub denumirea de Ruta de gradina sau Ruta de muri, este
o planta cultivata in gradini, devenind in unele zone sudice subspontana. Desi
cunoscut si utilizat inca din antichitate, virnantul, datorita toxicitatii,
are utilizari limitate in terapeutica. Intreaga planta contine alacaloizi
intre care: schimianina si graveolina in fructe si gama-fagarina in radacini.
Uleiul volatil este format din metilnonilcetona, metilheptil si
metilactilcetona. Desi planta contine cantitati apreciabile de rutozid, nu
este intrebuintata pentru obtinerea acestuia.
        Partile aeriene ale plantei mai contin derivati cumarinici intre care
mentionam bergaptenul si xantotoxina, care au actiune iritanta asupra pielii.
        Actiunea principala este cea emenagoga, fapt pentru care a fost
utilizata in scopuri abortive. datorita actiunii puternic emenagogene, care
este insotita de metroragii puternice, utilizarea ei in acest scop este extrem
de periculoasa.
        In ultimul deceniu, peste hotare s-au izolat din aceasta planta unele
substante noi cu actiune antispastica, prin tehnici speciale de indepartare a
alcaloizilor cu actiune toxica.
        In cazul utilizarii preparatelor din aceasta specie in scopuri
abortive, efectele nocive se manifesta prin gastroenterite grave, excitatie
urmata de depresiune, hipotermie, puls lent, poliurie, inflamarea uterului,
hemoragii uterine puternice, tulburari esnzoriale, somnolenta, coma, moarte.

Viscul
Viscul (Viscum album L.)
------------------------
        Este o specie semiparazita, cunoscuta de toti datorita obiceiului ca
de Anul Nou sa se ornamenteze lustrele si lampadarele cu crengute de visc cu
bobite albe (fructe).
        In special viscul recoltat de pe plop, artar, tei si salcie este foarte
toxic. Viscul de pe mesteacan, brad, frasin, mar si par este folosit la
obtinerea  unor medicamente cu actiune hipotensiva si citostatica, binenteles
in produse farmaceutice precis dozate si utilizate numai la recomandarea
medicului.
        Compozitia chimica este diferita, in functie de planta gazda. Din visc
s-au izolat saponozide triterpenice, betaamirina, derivati ai acidului
oleanolic, viscotoxina, viscolul, amine (colina si acetilcolina), beta-
feniletilamina, substante grase, substante de natura glicozidica etc.
        Utilizarile ca medicament se bazeaza in special pe substante de natura
triterpenica, derivati de colina si viscotoxina.
        Intoxicatia se caracterizeaza prin paralizie bulbara, aritmie si stop
cardiac si respirator.

Tulichina (Daphne mezereum L.)
------------------------------
        Cunoscuta si sub numele de "liliac de munte", Tulichina este un
subarbust raspindit in special in zona coniferelor. Inainte de aparitia
frunzelor se formeaza florile de culoare roz-liliachie si foarte placut
parfumate. Infloreste primavara foarte de vreme, cind mai exista inca petice
de zapada. Fructele, la inceput verzi, se coloreaza in rosu.

        Atit fructele cit si scoarta de Tulichina sunt  toxice datorita unor
substante active pe care le contin: dafnoziduldafnoretina, umbeliferona, o
arezina iritanta cu proprietati vezicante. In medicina empirica se utilizeaza
diferite preparate obtinute din scoarta subarbustului in dermatoze greu
vindecabile, in dureri reumatice, ca revulsiv, in dureri de cap si de dinti
sau ca insecticid. Aceste utilizari au fost parasite datorita toxicitatii si
iritarii tegumentelor pe care se aplica preparatele din aceasta planta.

        Intoxicatiile se amnifesta prin midriaza, inflamatia cavitatii bucale
si tulburari digestive manifestate prin colici puternice, scaune violente,
insotite de melena, convulsii, tulburari respiratorii si circulatorii.

Steregoaia (Veratrum album L.)
------------------------------
        Numita popular si steregoaie sau strigoae, este o planta care creste
frecvent in pasunile, finetele, poienile umede din zona de deal, dar in
special la munte.
        Planta este usor de recunoscut prin portul ei inalt (0,5 - 1,75 m),
prin frunzele mari de 30 cm, de forma eliptica, cu nervuri arcuate, in primii
ani sub forma de rozete bazale, fara tulpini florifere. Dupa 2-3 ani, se
dezvolta o tulpina florifera inalta, cu flori albe-verzui dispuse sub forma de
raceme bogate in virful tulpinilor. Infloreste in lunile iulie-august.
        Intreaga planta, dar in special rizomii si radacinile, contine
numerosi glucoalcaloizi (rubijervina, jervina, germina, protoverina A etc.),
acid veratric si chelidonic, rezine, substante triterpenice etc. In trecut,
preparatele farmaceutice din aceasta planta se utilizau in reumatism, guta,
ca sedativ in afectiunile nervoase sau ca hipotensiv. Datorita faptului ca
actiunea hipotensiva este foarte apropiata de cea toxica s-a renuntat la
utilizarea preparatelor din aceasta specie.

        Intoxicatiile se manifesta prin senzatie de arsura a cailor digestive
superioare, apoi senzatie de anestezie, salivatie, setem varsaturi, dureri
abdominale. Urmeaza tremuraturi necontrolabile, prurit (mincarimi), senzatie
de frig, astenie musculara. In scurt timp se instaleaza hipotensiunea,
dispneea, bradipneea, colapsul grav, paralizia cardiaca si respiratorie,
moartea.

Spinzul (Helleborus purpurascens W. et K.)

------------------------------------------
        Este o specie care creste la marginea padurilor si in tufisurile din
regiunile de deal la peste 500 m altitudine si la munte. Planta este erbacee,
perena, inalta de 30-50 cm, cu tulpina aeriana dreapta, bifurcata. Frunzele
sunt alterne, lung petiolate si palmat secate cu 5-7 lobi. Florile sunt mari,
formate din 5 elemente, de culoare verde-purpurie spre margine. Infloreste
primavara devreme, incepind din februarie-martie.

spanz (bujotei)

        Radacinile se utilizeaza in medicina empirica veterinara pentru a
produce abcese de fixatie, in special la porcinele afectate de pesta. Intreaga
planta, in special rizomii si radacinile, contine heterozide (helebrozid),
saponozide (heleborina si heleboreina), care, sub forma de produse
farmaceutice precis dozate, au fost utilizate pentru actiunea cardiotonica,
dar numai sub supraveghere medicala. Planta mai contine si o lactona
nesaturata - protoanemonina. Intreaga planta este toxica.
        In cazul intoxicatiilor accidentale, simptomele se manifesta prin
salivatie puternica, greata, varsaturi repetate, dificultati la inghitire,
colici abdominale, diaree, ameteli, senzatie de greutate exagerata a capului,
sughituri, tremuraturi. Dupa aceste fenomene incep convulsii tetaniforme,
midriaza, slabirea si rarirea pulsului, dispnee, somnolenta si moarte.

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis L.)

-----------------------------------------
        Avind numeroase denumiri populare intre care mentionam buruiana
calului, cocosei, degetei galbeni, iarba de talan, spint, spinz galben etc.,
Adonis este o specie erbacee perena de 10-40 cm inaltime. Partea subterana
consta dintr-un rizom scurt si tare de culoare brun-inchis; tulpina aeriana,
cea florifera este dreapta, ramificata, fara peri si cu numeroase frunze penat
-secate. Florile sunt solitare, mari pina la 8 cm in diametru, cu petale
galben-aurii stralucitoare, cu numeroase stamine si pistile. Infloreste in
lunile aprilie si mai in locuri insorite, pe coaste abrupte, in pasuni si
finete uscate, preferind solurile calcaroase din zonele de ses si pina in cele
montane si, de asemenea. Este o specie raspindita mai ales in judetele Cluj,
Bistrita-Nasaud, Alba, Hunedoara, Sibiu si Mures, dar poate fi intilnita si in
Dobrogea (jud.Tulcea) si in Oltenia.

        Partile aeriene ale plantei contin glicozide cardiotonice: adonitoxina
,similara convalotoxinei (din Convallaria majalis - lacrimioarele). Mai sunt
prezenti si alti glicozizi: adonidozidul si adonivernozidul (ce contine
cimarina care, prin hidroliza, da strofantidina). Mai intilnim suponine,
retine, colina, fitosteroli, acizii palmitic si linoleic, vernadina etc.
        Actiunea terapeutica principala (in preparate bine dozate) este cea
tipic digitalic, prezentind avantajul ca in timp nu se acumuleaza in organism.
Trebuie mentionat faptul ca daca se dapajeste 1 g o data si 3 g pe zi
(planta uscata) pot surveni accidente nedorite. Aceasta se manifesta prin
accelerarea batailor inimii, actiune asemanatoare digitalicelor, dar, datorita
eliminarii rapide, actiunea este mult mai fugace. La doze mai mari dcit cele
indicate apar fenomenele de aritmie si oprirea inimi in diastola.

Rostopasca (Chelidonium majus L.)
---------------------------------
        Cunoscuta si sub denumirea populara de iarba de negi sau negelarita,
rostopasca este una dintre cele mai vechi plante medicinale utilizate in zona
noastra geografica. Denumirea ei stiintifica, care vine din limba greaca,
inseamna "iarba rindunicii" deoarece ea infloreste prima data la venirea
rindunicilor, iar a doua oara la plecarea lor.
        Este usor de recunoscut: in momentul in care se rupe o frunza sau
ramura, imediat musteste un suc galben, care in contact cu aerul devine
portocaliu, apoi brun-portocaliu. Este singura specie din flora tarii noastre
care are latex galben-portocaliu.
        Toate partile plantei contin alcaloizi din grupa naftofenantridinei:
chelidonina, homo si oxichelidonina, cheleritrina si sanguinarina; alcaloizi
din grupa berberinei si protobrberinei; alcaloizi din grupa protopinei;
cantitati mici de berberina si sparteina; rezine; ulei volatil; substante de
natura flavonoidica; saponozide etc. Deci o compozitie chimica extrem de
complexa.

        Chelidonina si homochelidonina au actiune asemanatoare morfinei,
inducind efecte narcotice si sedative, efecte deprimante ale miocardului si
ale centrilor nervosi superiori. Relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari,
in special coronarelor, iar asupra respiratiei alcaloizii au o actiune
stimulatoare. Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari.
Cheleritrina coboara presiunea arteriala si stimuleaza peristaltismul
intestinal si contractiile uterine.Chelidonina diminueaza tonus musculaturii
netede intestinale, uterine si bronhiale, avind actiune similara cu a
papaverinei, dar cu o toxicitate mai redusa decit a acesteia.
        Substantele active din planta prezinta si actiune antibiotica, iar dupa unele
cercetari mai recente si actiune antitumorala de tip colchicinic. Desi
cunoscuta si utilizata din antichitate si pina in prezent in formula
diferitelor ceaiuri medicinale sau produse farmaceutice pentru tratamentul
afectiunilor hepato-biliare, colecistopatii si in ciroza hepatica initiala,
utilizarea preparatelor din aceasta specie prezinta si riscuri terapeutice, in
special prin supradozare. Doza maxima pentru 24 ore este stabilita la 1 g
planta uscata. In caz de supradozare, simptomele toxice se manifesta prin
tulburari nervoase si digestive (greata, varsaturi, gastralgie, diaree),
hematurie, coma, moartea survenind prin paralizia centriilor respiratori. Atit
pulberea de planta, cit si latexul sunt foarte iritante pentru ochi.

Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor, cheliei (alopeciei),
ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor,
psoriazisului si fortifica parul.

Matraguna (Atropa belladonna L.)
--------------------------------
        Denumita popular in unele regiuni si cireasa lupului, este o planta
inalta, viguroasa, de 0,5-1,5 m. In pamint are o radacina pivotanta,
cilindrica, din care pornesc radacini secundare lungi de 40-50 cm, chiar pina
la 1m. In primul an se formeaza o singura tulpina aeriana, iar in cel de-al
doilea an din acelasi rizom cresc mai multe tulpini ramificate, groase de 1-2
cm, usor muchiate, de culoare verzuie batind intr-un violet-roscat.
Ramificatiile tulpinii pornesc chiar de la baza. Frunzele au marginea intreaga
, sunt de forma ovala, cu nervuri sub forma de retea la marginea limbului.
Petiolul este scurt. Florile sunt solitare, amplasate la axila frunzelor,
atirnind ca niste clopotei pe un peduncul de 1-1,5 cm; corola este tubuloasa,
cu marginea rasfrinta, de culoare brun-violet sau brun-roscat murdar, spre
interior batind spre brun-galbui cu vinisoare violete; fructele sunt bace
sferice de marimea unei cirese, care la inceput sunt verzui,apoi se coloreaza
in negru lucios, fiind insotite la baza de caliciul persistent ca o stea cu 5
raze. In interiorul fructului seafla numeroase seminte neregulate, de 1,5-2 mm
in diametru.
        Matraguna este prezenta in luminisurile de padure si taieturi din zona
fagului pina la limita inferioara a coniferelor, de multe ori alaturi de
zmeura si mure. 5-6 fructe consumate pot fi fatale pentru om.
        Toate partile plantei contin 0,2-0,7 % alcaloizi. Complexul alcaloidic
este format din alcaloizi volatili monociclici, ca priolidina, higrina,
belaradina etc., alacaloizi esteri ai tropanolului, ca hiosciamina, atropina,
atropamina sau apoatropina; esteri ai acidului atropic si beladoninei; esteri
ai scopanolului etc.
        In cazul intoxicatiilor accidentale, acestea se manifesta prin
uscarea gurii si a faringelui, urmata de senzatia de sete puternica. Pupila se
dilata si devine insensibila la lumina. Ca stare generala, se constata imediat
slabiciune musculara si ameteala. Urmeaza cefalee (durei de cap, migrena),
delir erotic, veselie exagerata, la unii accese de furie, pierderea memoriei
si a cunostintei, accelerarea pulsului si respiratiei, halucinatii. Uneori
apar eruptii scarlatiforme.
        In cazurile mortale, toate aceste simptome se accentueazafata se
contracta  si apar convulsii. Atunci cind moartea nu survine in 5-6 ore, sunt
sanse de supravietiure.
        In unele zone se practica o metoda nerecomandata de a "intari" tuica
de prune cu o cantitate mica (nu mortala) de frunze sau radacini de
matraguna!!!

Atropa belladonna – Matraguna

 Fructe matraguna

Flori Matraguna

 Matraguna

Maselarita (Hyoscyamus niger L.)
--------------------------------
        Denumita popular in functie de regiunea geografica in care creste
nebunarita, masalar, buruiana de masele, ciumasca etc., este o specie ierboasa
bianuala, inalta pina la 1 m, cu miros neplacut, respingator, care dispare
dupa uscare.
        Tulpina este rareori ramificata, acoperita de peri lungi pina la
0,5 cm. Frunzele sunt alterne, ovale cu marginile puternic scobite; florile
sunt amplasate la subsuoara frunzelor din virful tulpinii; corola este formata
din 5 petale unite de culoare galben-murdar, cu gitul violet si cu o retea de
vinisoare violet-rosietice. Fructul este o capsula cu capacel, iar in interior
sunt numeroase seminte sferice saureniforme de culoare brun-cenusie.
        Creste in special in locuri puternic gunoite, in locuri necultivate,
pe linga drumuri.
        Fiind inrudita cu matraguna, maselarita contine alacaloizi intre care
l-hiosciamina, scopolamina, atropina tropina, scopolamina. Alcaloidul
principal, hiosciamina se transforma prin uscare in atropina.
        Alcaloizii din maselarita se folosesc in diferite produse farmaceutice
, precis dozate, ca antispastic al musculaturii netede, eterocolite spastice,
hipersecretii digestive si bronsite, in astm, in excitatii motorii maniacale,
in boala Parkinson. Empiric, semintele de maselarita se folosesc sub forma de
fumigatii in calmarea durerilor de masele, de unde si denumirea populara.
        Intoxicatia cu maselarita se recunoaste prin uscarea gurii si sete
puternica. Pupila se dilata si este insensibila la lumina. Urmeaza ameteala,
dureri de cap, delir erotic si veselie exagerata, uneori accese de furie,
accelerarea pulsului si a respiratiei, halucinatii.
        Daca moartea nu survine in 5-6 ore, sunt sanse de supravietuire.

Maselarita

sau Hyoscyamus niger