�

        Atit fructele cit si scoarta de Tulichina sunt  toxice datorita unor
substante active pe care le contin: dafnoziduldafnoretina, umbeliferona, o
arezina iritanta cu proprietati vezicante. In medicina empirica se utilizeaza
diferite preparate obtinute din scoarta subarbustului in dermatoze greu
vindecabile, in dureri reumatice, ca revulsiv, in dureri de cap si de dinti
sau ca insecticid. Aceste utilizari au fost parasite datorita toxicitatii si
iritarii tegumentelor pe care se aplica preparatele din aceasta planta.

        Intoxicatiile se amnifesta prin midriaza, inflamatia cavitatii bucale
si tulburari digestive manifestate prin colici puternice, scaune violente,
insotite de melena, convulsii, tulburari respiratorii si circulatorii.

        Intoxicatiile se manifesta prin senzatie de arsura a cailor digestive
superioare, apoi senzatie de anestezie, salivatie, setem varsaturi, dureri
abdominale. Urmeaza tremuraturi necontrolabile, prurit (mincarimi), senzatie
de frig, astenie musculara. In scurt timp se instaleaza hipotensiunea,
dispneea, bradipneea, colapsul grav, paralizia cardiaca si respiratorie,
moartea.

------------------------------------------
        Este o specie care creste la marginea padurilor si in tufisurile din
regiunile de deal la peste 500 m altitudine si la munte. Planta este erbacee,
perena, inalta de 30-50 cm, cu tulpina aeriana dreapta, bifurcata. Frunzele
sunt alterne, lung petiolate si palmat secate cu 5-7 lobi. Florile sunt mari,
formate din 5 elemente, de culoare verde-purpurie spre margine. Infloreste
primavara devreme, incepind din februarie-martie.

spanz (bujotei)

        Radacinile se utilizeaza in medicina empirica veterinara pentru a
produce abcese de fixatie, in special la porcinele afectate de pesta. Intreaga
planta, in special rizomii si radacinile, contine heterozide (helebrozid),
saponozide (heleborina si heleboreina), care, sub forma de produse
farmaceutice precis dozate, au fost utilizate pentru actiunea cardiotonica,
dar numai sub supraveghere medicala. Planta mai contine si o lactona
nesaturata - protoanemonina. Intreaga planta este toxica.
        In cazul intoxicatiilor accidentale, simptomele se manifesta prin
salivatie puternica, greata, varsaturi repetate, dificultati la inghitire,
colici abdominale, diaree, ameteli, senzatie de greutate exagerata a capului,
sughituri, tremuraturi. Dupa aceste fenomene incep convulsii tetaniforme,
midriaza, slabirea si rarirea pulsului, dispnee, somnolenta si moarte.

-----------------------------------------
        Avind numeroase denumiri populare intre care mentionam buruiana
calului, cocosei, degetei galbeni, iarba de talan, spint, spinz galben etc.,
Adonis este o specie erbacee perena de 10-40 cm inaltime. Partea subterana
consta dintr-un rizom scurt si tare de culoare brun-inchis; tulpina aeriana,
cea florifera este dreapta, ramificata, fara peri si cu numeroase frunze penat
-secate. Florile sunt solitare, mari pina la 8 cm in diametru, cu petale
galben-aurii stralucitoare, cu numeroase stamine si pistile. Infloreste in
lunile aprilie si mai in locuri insorite, pe coaste abrupte, in pasuni si
finete uscate, preferind solurile calcaroase din zonele de ses si pina in cele
montane si, de asemenea. Este o specie raspindita mai ales in judetele Cluj,
Bistrita-Nasaud, Alba, Hunedoara, Sibiu si Mures, dar poate fi intilnita si in
Dobrogea (jud.Tulcea) si in Oltenia.

        Partile aeriene ale plantei contin glicozide cardiotonice: adonitoxina
,similara convalotoxinei (din Convallaria majalis - lacrimioarele). Mai sunt
prezenti si alti glicozizi: adonidozidul si adonivernozidul (ce contine
cimarina care, prin hidroliza, da strofantidina). Mai intilnim suponine,
retine, colina, fitosteroli, acizii palmitic si linoleic, vernadina etc.
        Actiunea terapeutica principala (in preparate bine dozate) este cea
tipic digitalic, prezentind avantajul ca in timp nu se acumuleaza in organism.
Trebuie mentionat faptul ca daca se dapajeste 1 g o data si 3 g pe zi
(planta uscata) pot surveni accidente nedorite. Aceasta se manifesta prin
accelerarea batailor inimii, actiune asemanatoare digitalicelor, dar, datorita
eliminarii rapide, actiunea este mult mai fugace. La doze mai mari dcit cele
indicate apar fenomenele de aritmie si oprirea inimi in diastola.

        Chelidonina si homochelidonina au actiune asemanatoare morfinei,
inducind efecte narcotice si sedative, efecte deprimante ale miocardului si
ale centrilor nervosi superiori. Relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari,
in special coronarelor, iar asupra respiratiei alcaloizii au o actiune
stimulatoare. Sanguinarina are actiune excitanta asupra centrilor medulari.
Cheleritrina coboara presiunea arteriala si stimuleaza peristaltismul
intestinal si contractiile uterine.Chelidonina diminueaza tonus musculaturii
netede intestinale, uterine si bronhiale, avind actiune similara cu a
papaverinei, dar cu o toxicitate mai redusa decit a acesteia.
        Substantele active din planta prezinta si actiune antibiotica, iar dupa unele
cercetari mai recente si actiune antitumorala de tip colchicinic. Desi
cunoscuta si utilizata din antichitate si pina in prezent in formula
diferitelor ceaiuri medicinale sau produse farmaceutice pentru tratamentul
afectiunilor hepato-biliare, colecistopatii si in ciroza hepatica initiala,
utilizarea preparatelor din aceasta specie prezinta si riscuri terapeutice, in
special prin supradozare. Doza maxima pentru 24 ore este stabilita la 1 g
planta uscata. In caz de supradozare, simptomele toxice se manifesta prin
tulburari nervoase si digestive (greata, varsaturi, gastralgie, diaree),
hematurie, coma, moartea survenind prin paralizia centriilor respiratori. Atit
pulberea de planta, cit si latexul sunt foarte iritante pentru ochi.

Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor, cheliei (alopeciei),
ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor,
psoriazisului si fortifica parul.

Atropa belladonna – Matraguna

 Fructe matraguna

Flori Matraguna

 Matraguna

Maselarita

sau Hyoscyamus niger